Toți sfinți-mi zic că-s opincarul în mână cu o bâtă,
C-am fost născut de-o Mioriță la poarta unui han,
Și dintr-un miel tăiat de Paști cu cinstea ei cusută
Mi-a pus pe frunte-o cruce și cușma de-astrahan.

Răsar pe cer și-apoi mă sting fără să știu de mine
În zbor etern doar în opinci, uitat parcă-ntr-o horă,
Păcătuind din când în când mă odihnesc prin tine,
Tu nu mă vezi, iubirea-n gând e-aproape incoloră.

De uneori mă mai aprind, sunt cel ce nu se-ntoarce
Și-ascund de mine cheia ce-mi ține somnu-nchis,
Vreau să m-agăț de vocea născută-n timp de pace,
Și-adorm târziu, visand un ram si-o floare de cais.