stă luna ca un gong pe cer
să-nceapă teatrul vieții
o altă noapte de mister
îngroapă-n ea poeții

și dangătul de taler fin
îmi surpă-ncet pereții
agale gândurile vin
cum vin petrecăreții

mă-ntorc din drumul meu de foc
neliniștile toate
un clopot sună ventriloc
pe burtă-n cazemate

stau stelele și urmăresc
spectacolul din scenă
iubirile se povestesc
la limita boemă

mă-mbracă lumea-n al ei nor
de umbre și depresii
poeții scriu poeții dor
negociind obsesii

fiorul lor dintr-un penel
tiptil atinge luna
iubirile ies din rastel
îmi ciuruie furtuna

și trag poeții trag în noi
cu gloanțe de cuvinte
poemele de fier le-ndoi
pe inimă fierbinte

coboară ziua ca un fald
tăcerile-n culise
mă cheamă lumea de smarald
cu pescăruși de vise