lent, cu plictisul poetului
după o noapte cu migrene
arunci în ibricul vechi de alamă
apa scursă în cană strop cu strop
ai uitat de fapt
că trebuia reparat robinetul din bucătărie
nici nu-ți mai pasă
în drum, te-mpiedici de siameza
care-ți cerșește de mâncare
înjuri scurt
e mai degrabă un mormăit morocănos
când îți lipsesc

lipită de tine, scriu poezie
cafeaua a dat în foc