de nu te-mbraci în pielea casantă a penelopei
nu ești femeie
mi se repetă halucinant din culise
suveica pupilei nu bate urzeală de așteptare cuminte
pe arătătorul bărbatului
blasfemie supremă sânul tău refuză să-i hrănească hienele
citești revoltat în litere de-o șchioapă
pe scorojita filă a ursitei

balenele din coapsă nu vopsesc în roșu temnița din vertebra bărbatului
îl lasă pe iona să-și exerseze flotabilitatea
gândurilor neamfibiene
să-și injecteze botox în elitra sinapsei
până sosește pe undele somnului
și rătăcitorul expulzat de metastazele propriei nopți

m-am desprins din respirația pietrei c-un eon în urmă
bat valul din auricul cu puterea duhului
alunec prin stigmate precum
știma apelor

ithaca era ireversibil mărgica spartă
eu iarba fiarelor
fără să am nevoie de-un odiseu hipnotizat în ataș

chirurg cuantic operez cordului amnezic
valvele cancerigene
am certitudinea că nici o vrajă nu poate încuia lumina pe dinafară

nu mă-mbrăcați în armură
sub platoșa răbdării s-au vaporizat ani/vieți
(nu întotdeauna le-am pipăit structura și le-am degustat mimetismul)
nu mi-am dorit să învăț să mor profesionist
precum felia de întuneric într-un sandwich de raze pe limbă ovină
în tigaia uceniciei sfârâie flamboaiante risipiri
și le-am deșertat (sfidare în călcâi de gâză)
în mareele nisipului
să hrănească epavele pline de scheletele sinucigașilor

iedera otrăvitoare a legendei îți secase izvoarele vederii doar în tine prăbușeai
gesturi oarbe și zideai socluri fantomelor

în timp ce-ți admirai profilul în oglinda zigurată a depărtării
ochi sidefii de circe măsurau încolțirea umbrelor
și alegeau nuanța potrivită țarcului

nu ți se revelase conspirația subversivă a sângelui zâmbeai tâmp
aruncând încrucișat pe mușchiul sclipitor al droserei

zarurile ispitei