Ce trist e să te bucuri de la viață
...doar de carcasă:
ambalajul ce ni L-a dat Dumnezeu
să ne vindem sau să ne vânturăm prin lume,
etalându-ne nimicnicia, goliciunea sufletească și rușine(a).

Materializați în așa-zisa "frumusețe",
ne lamentăm că am rămas în "pana prostului"
și alergăm din zi și până-n noapte doar să suplimentăm,
logic (?),
rezervele de "biologic".

Sunt totuși unii oameni ce caută o altă hrană:
spirituală...
Ciudat e că pentru ei, cealaltă,
-starea materială-,
(deși neimportantă,)
devine printr-un balans necontrolat, ...precară.

La prima vedere, ar părea totul absurd și fără rost:
"De ce un suflet bine hrănit e ambalat mai prost,
iar un aschilopat de suflet e cu fundiță roz?"
Suntem cumva un loz?
"Cărui cumpărător îi va sări în ochi cartonul lucios,
ambalajul frumos,
"bengos",
resemnându-se-n final cu conținutul găunos?"
Cine știe...
(Are?...)

Poate, Cel de la Poarta Mare,
are totuși un X-Ray,
să trieze păcălicii
...bieții de ei...