agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-08-03 | |
I
potecile de gânduri și-au frăgezit asprimea când peste toate umblă o umbră de nădejde prin mine cine oare își schimbă legea blândă în gheața de pe creste de munți cu verbe-n brazii prin care-n cuiburi strâmbe păsări trăiesc prin cântec potecile-n cuvinte îmbracă tălpi de iarbă și pajiști vechi se-ntâmplă să înflorească iar II stau într-un punct al vieții privesc cum mirul verii acoperă cu soare arde în trup de gânduri toate acele vise pe care nu mai pot să le dezvolt în mine III un nod în gât se pune privind spre brațe goale și pieptul îmi tresaltă spre a porni departe un ciot de verbe însă în talpă intră poate doresc să îmi cuprindă mișcarea-n prag de timp IV prezentul desfășoară o stare-n care firea cu greu se regăsește și-atunci adorm prea trează pentru a mai visa V când cerul înconjoară mintea cu sfială inima răspunde cu o bătaie scurtă apoi întinde brațul gol golit de iarbă VI la trap murgul schimbării mă plimbă prin rostiri să scriu să scriu și iarăși prin verbe să-mi prind ochiul și inima pustie calc o potecă largă prin versul meu nătâng apoi las totul umbrei să-mi reasculte glasul s-aștepte răsăritul cuminte sfânt și tandru și-amurgul pe o piatră de lună cum rostește de ce în răzvrătire spre noapte el cuprinde pasul tăcut al minții în somn de răzvrătit VII potecile de gânduri și-au frăgezit asprimea în suflet e tăcere și-un cântec mai aparte din cer născut din ape și din fântâni de piatră din lemn ascult cum sare o așchie nebună din ea probabil crucea va naște rugi aprinse îmbobocesc iar crinii Măicuței Sfinte pasul pe lângă ei esențe de liniște absoarbe ------------ potecile de gânduri mi-ascultă în tăcere inima cum cere o palmă de cuvânt și-un loc pe piatra lunii când din rotund spre cornul luminii albe stinse se rătăcește-n grabă ... tăcerea e tăcere și-n steaua ce răsare la răsărit de umbre nimic ascult și cresc Anne Marie Bejliu, 3 august 2017
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate