aruncam într-o mare saci cu pietre (poate în vis, poate nu).
“nu te opri!” îmi strigai de departe, de foarte departe.

am terminat pietrele, am umplut sacii cu mâl.
“oprește-te!” îmi strigai de aproape, de foarte aproape.

aveai mâinile pline cu flori (poate în vis, poate nu).
“te iubesc!” “te iubesc!” strigau două voci, fiecare pe malul ei.

ceva sărise sus, foarte sus, din piepturi.

ne-am îndepărtat, trași în mulțime.