lăsați-mi carnea să respire fără vină
de furi ticăloșiți de rele în frigul selenar mi s-a ascuns pădurea
i-e dor de mine știu în orologiu trage de păr secunda grasă
s-o scoată din portalul morții pe sine de se pierde
nimic nu este cum se vede
nu vrea să fie decât ce sfărâmi pe limbă de credință
anafură de spațiu invertit în joacă
eu tu din carusel oglinda vie și nisipul torturat de flăcări
apuci să râzi cu venele deschise și-o mie de satrapi ce-și joacă la barbut
ziua de mâine ți-s martori că exiști bagi mâna pân' la cot
în soartă o frămânți de coacere descânți
ești
nu doar se pare

nu aștepți o downloadare snoabă
la semaforul veșniciei rulezi abisul armonică și-ți acordezi eonii
unei partituri de euri

nu-ți pasă cum se-nvârte roata axul pe unde se dezbracă viața
coșurile-s goale
compost de ceruri putrezesc în pleoapă
genunchii tăi se frâng
precum ai lumii

în vatra stinsă ești tu nedespărțit de nime
dar din dar chiar în orbire
și fără semnătură
trădarea nu te doare din cocoașă de oglindiri lascive
nici nu hrănește nici un ochi stătut de baltă
cele cinci pâini mucede
și pești nedăruiți
așteaptă să te iei de mână și să lași în urmă reptiliana piele
tu unde
eu cu mine mă număr pân' la unu și surâd perfect
cu degete de fum întind cearșaful unui tot
știu cine sunt fără să fiu ochi
ureche
limbă
atât rămâne să-și amintească osul spița unui timp ce nu se-ncape

numele strigat în vamă