Să-mi împrumuți inima
cum ai putut să o dai degeaba
celui vândut pe credit minciunii?

Nimic nu-mi justifică naivitatea
cu care uiți cuvintele
învățate pe de rost.

Norii s-au scuturat de ploaie,
vântul se-ntoarce acasă,
ochii tăi surprind păsările grăbite.

Ziua se deschide după ziduri de ceață
unde soarele capătă sulițe
pentru răpunerea dușmanilor
sosiți pe neașteptate.

Spune-mi cum îți scrii poemele
în loc de scrisori
și din ele înțeleg totul.