Premiul I - LIVIU GOGU, Buzău

Când producătorii de pâine se-ntrec pe ei înșiși...

Scot o pâine-așa gustoasă,
Zici că este coaptă-n casă!
Nu cred c-ar ieși mai fină,
Nici de-ar face-o din... făină!


Una caldă, alta rece...

Azi, pâinea noastră cea pufoasă –
Franzele lungi, batoane, turte –
Ne face masa sățioasă
Și viețile, ceva mai scurte!


Ruga sărmanilor

Ne rugăm azi, Doamne, Ție,
Pentru pâine, într-un glas:
Zilnic, dă-ne,-n parohie,
Cel puțin un... parastas!



Premiul II - NICOLAE BUNDURI, Brașov

BÃTRÂNUL PÃRÃSIT

Cam neglijat de-ai săi copii,
Primește omul câte-un țoi
Și-o pâine-n fiecare zi
(În fiecare zi de joi)


LA COSTEȘTI

De azi, la mine în comună,
Pe seceta ce va să frigă,
Cu gându' la o pâine bună...
O punem iar de mămăligă.


UN OM NECÃJIT

Să trăiesc de azi pe mâine,
Robotesc, o trag din greu
Și mă zbat să iau o pâine . . .
Vai de cozonacu’ meu!



Premiul III - VALI SLAVU, Aninoasa-HD

Panem et circenses!

Pe vremuri, totuși, ne distram,
Deși trăiam de azi pe mâine,
Că pâine,-i drept, cam greu găseam,
Dar circ aveam la rând la pâine.


De la vis la realitate

Lipsiți, adeseori, de bucurii,
Visează pâine caldă mulți copii,
Dar, când li-i foame, de pe masă trece,
Ca pâinea caldă... mămăliga rece.


Țăranul și glasul pâinii

Spre asfințit, c-un spic de grâu în mâini,
Țăranul, lângă lan, se odihnește
Și-aude glasul viitoarei pâini...
Păcat că nu vorbește românește!



Mențiune – Gheorghe Bâlici, Chișinău

Realitate

Din curte până-n largul zării,
La munci țăranul e întâiul
Și cum mai e și talpa țării,
Din pâine i-am lăsat călcâiul!...


Bilanț

În țara poftelor hapsâne,
Cu legea care e beteagă,
Muncești din greu s-aduni de-o pâine
Și încă nu o ai întreagă!...


Rugă

Dă, Doamne, la bogați măcar o zi
Doar pâine, ca să-nvețe a trăi,
Dar fă, cu mila-Ți mare pentru toate,
Să o avem și noi pe săturate!...


Mențiune – NICHI URSEI, Râmnicu-Vâlcea

Familistul

Și-atunci când sunt lipsuri ce-apasă
Iar criza-i deja alarmantă,
El duce o pâine acasă
Și doi cozonaci… la amantă!


Bătrânii satului

O viață au tras ca la jug,
Dar soarta-i de-a dreptul năroadă,
Că pâine au azi din belșug,
Dar nu mai au dinți să o roadă…


Țăranul și demnitarul

Sunt harnici și, iată, că mâine
Răsplata va fi exemplară:
Țăranul ia colțul de pâine,
Iar „bossul” ia… colțul de țară!



Premiul special „TITI GHEORGHIU” – ION DIVIZA, Chișinău

Jalea țăranilor

S-o scoatem la hat nu e modru,
Ne macină cruntul blestem,
Căci, iată, se fură ca-n codru,
Și-un codru de pâine n-avem!


În secolul fast-food-ului

Îi spune un brutar cărunt
Țăranului din talpă-lată:,
Eu dintr-un singur bob mărunt
Îți coc, de vrei, o pâine-umflată!...


Țăranii sunt pasivi la demonstrații

Când noi ne cerem pâinea-n piață,
Țăranul nostru nu prea strigă:
Nici el nu-i mulțumit de viață,
Dar are-n gură mămăligă!


Premiul special „GEORGICÃ ALEXANDRACHE” – VASILE LARCO, Iași

Din tainele existenței noastre

La fel ca-n vremea lui Neculce,
O vorbă-i fără de hotare:
Că pâinea e cu mult mai dulce
De-i câștigată cu sudoare.


Starea țăranului

Cum e azi va fi și mâine,
Sunt prea mulți cu ochii rouă;
Căci câștigul e de-o pâine,
Cheltuielile-s de… două.


Avansare și existențială

Concluzia de peste veac
Surprinde comportarea „justă”:
Acel ce dă de cozonac,
Din pâine neagră nu mai gustă.