și atunci
toți au privit prin soare
frunza de ferigă cum crește
el a ordonat irizațiile

ei le-au răscolit iar și iar până când
ca o alternanță a banalului
totul s-a închis într-o geometrie complexă
din ea răsare din când în când
cimbrișorul pădurii

el le redă glasurile
iar celor frustrați le dăruie metafore
să le dezlege tâmplele
de nimic