Nu mi-am făcut niciun altar să sacrific gândurile
au rămas bolnave de curiozitate
și nu mai ajung să le stăpânesc,
tu-mi spui să las pornirile să curgă de la sine
și eu le ucid în cuvinte.
Cum aș putea să uit ușile deschise
când am o casă în care dorm stafiile
și nopțile le plimbă de păr.

Am săpat fântâni prin minte
cred că n-am găsit niciun izvor
doar o umbră moștenită din vechime
cu straturi groase de întâmplări ciudate
care nu spun la prima vedere nimic
deși au urme de locuire.

Nici nu pot să le descriu,
le las acolo în letargie latentă
până-mi vor veni mințile acasă.