privirea ta e-n ceara sfântă daltă
în rugăciune să zidești icoană
iar îngerii în duhul tău dau goană
căzând mereu din sfera cea înaltă.

sătul de cântec, ce-i în munți prigoană
acelora ce în tăceri exaltă
din ochii tăi un fulger mă asaltă
dar nemurirea ta, femeie,-i vană.

doar uneori primești din mine laud
ci cufundată-n razelor havuz
și vocea ta îmi plouă în auz
și gura îmi e plină de aplaud.

mi-e buza de sărutul tău bătrână
și ale slovei bârfe-s la fântână.