Durerea copacilor fără pădure
Durere multă le e dat să-ndure
Și, când se adâncește-n suflet rana,
Plâng toți copacii fără de pădure,
Iar folkul plânge fără Tatiana!

Ecou la „Romanța între două trenuri”
Dac-aștepți un tren, când pleci la drum,
Până vine poți cânta romanța,
Dar, la cât întârzie acum,
Cânți pân’ ți se termină vacanța!

Daniel Iancu – mândru că e român
Patriotismul e un fapt normal
Și mândră sunt de țara mea, cât zece,
Dar când mă plimb pe-ntinsul litoral
Și văd mizeria din jur... îmi trece!

Lui Daniel Iancu, interpretul piesei „Muri-ți-ar capra!”
Cum eu cu capra n-am nimic,
Ba chiar „urarea” mă amuză,
Epigramiștilor le zic
Ceva identic... despre muză!

„Suflet fără chei”
Căzând naiv în mreaja ei,
S-a-ndrăgostit de-o mândră fată
Al cărei suflet n-are chei,
Doar o parolă complicată!

Lui Ducu Bertzi, care cântă „Așa-mi vine câteodată”
Când privesc străbuna vatră
Tot mai plină de ruine,
N-aș da cu cuțitu-n piatră
Ci cu piatra-n... știu eu cine!

Țapinarii și epigramiștii, la FolkFest
Vin la Marea Neagră-atâția fani,
Să asculte, prinși de vraja ei,
Piesa Țapinarilor – DOI BANI,
Dar și epigrame de DOI LEI!

Cititorilor mei
În epigrame-am pus tot haru',
Iar poantele-s făr’ de egal,
Așa că, vorba lui Șeicaru,
... Citiți-le doar la final!