fără să ne tragem somnul din pleoapă
tu știi iubite
să marchezi locul în care vom îngropa ce-am fost fără cruce
fără pomeni și rememorări întinse pe mese de fum
derma unui întuneric blând
va scoate la uscat
morții
prea vii să îi putem traversa apele facerii dintr-un salt
mereu despicat la un capăt
spatele reumatic refuză să-și mai ducă strigoii odată deconspirată
identitatea

în piele de sărbătoare licuricii zebrează atâtea povești despre ce-a fost să vie

cuptorul lunii sfârâie de vise ciobite
nu-i luăm în seamă piruetele ei lenevoase burdușite de nostalgice
memorii decolorate
îmbrățișări în recluziune și agasantul ei spleen
(mofturile divei în veșnică derivă pe afluenții nopții emoționale)
ne racordăm la ea prin rețeaua neuronală
sau prin dans de iele zălude
în vatra ei translucidă preparăm
omleta unei dimineți consistente negreșit bio

harurile
se pot adăuga după gust și tăria vertebrei
glazură de mai târziul rumenit al
zorilor
măștilor interșanjabile

în geană copți
dragonii vor avea grijă de pixelii vederii fără de ochi
îi vor șlefui le vor întinde culorile
până la țipăt
de-atâtea scufundări în ruguri mâinile vor înălța cerul până ți-l vor agăța
pe buză părinte
fără să te-ntrebe de ai vreo durere dacă te bântuie vreun dor
sau ce ai să faci
după ce o să-ți alunec din tâmplă

purificat de treizeci și trei de ape neîncepute și neatinse
nici măcar de umbra unei ispite
picurată
pe cantul oglinzii
te voi boteza în sângele meu sărat

peștii-sabie duc timpul solzos în lagunele sinapsei
să-l îmblânzească

deși te declari vegetarian
aspirant vegan
dinți de felidă sclipesc înfipți temeinic în sâmburii de cristal
sparg coaja dură
lumina este învelită geometric de aritmia unui cord

foame sălbatică îmi ești
rană de insomniacă daltă în sprânceana vieții
degetul oțelit al zilei
ciupește arcul de flăcări ochiul se-aprinde
aprig înfig pintenii adânc în crupa necunoscutului

șaua trosnește