Își cântărea simțurile-n palmă și mi le oferea
spunea că sunt pline de miez.

Dorea să se adâncească în sufletul meu
și nu găsea mijloacele de pătrundere,
noaptea i se părea tesut umbros,
ridica ochii spre stele și se încărca de încredere.
La piept strângea mărgăritare de iubire,
sânii îi înfloreau de căldură
ca mugurii dimineața.

Apoi s-a trezit repetând cuvinte odihnitoare
de parcă pășea într-o lume necunoscută
în care învăța să iubească.