nu cu zadar, împodobit ca bradul
de un crăciun ningând nimicnicie
apari în lumea mea, vânzând vecie
și uzurpezi din vorba rece iadul.

cuprins de colosala dărnicie
ucid în mine tot ce este fadul
și în lăuntru întocmesc răsadul
la Dumnezeu a fi-n ucenicie.

e greu suișul, Domnul mă-nconjoară
să-mi dea tăcerea unui simplu zbor
desculț, pășirea-n urma mea să doară.

o clipă, că apoi în Om cobor
și-aripa cade în pământ, ușoară
iar tot văzduhu-i plin de dulce dor.