agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-08-27 | |
S-a-ntunecat, o clipă doar, era
o musculiță-n ochi de cer și m-am pierdut eu care nu m-am mai pierdut de mult și prea era galbenă luna, ca o căpiță în flăcări râzând prea îmi erau ude și fruntea și tâmplele și palmele sufletului pe când copite de gânduri prea vitejește își croiau drumul spre miazăzi în miez de noapte, să tot fi fost o stea căzătoare ce făcuse acest șuier de săgeată care-ți nimerește toți zmeii din adâncuri... Nu. Era un măr căzut în iarbă. Strălucea. Și îl ridic, dar, măi să fie: un măr de aur! Mai să îl scap din mână de mirare. Îl țin în palmă, îl privesc și-apoi încet îl apropii de urechea dreaptă, poate-poate, va șuiera din nou dar ce aud? -Sunt Măr-Împărat, iar tu ai ajuns pe tărâmul luminii și parcă se crăpă de ziuă pentru prima dată, cum doar un pui ce tocmai și-a crăpat coaja de ou ar putea ști și o livadă cu mere de aur mi se dezvălui privirii atâția pomi foșnind a inimă de mamă sau de tată sau de frate plângând cu frunze aurite sau râzând cu mere pârguite, poate de asta plesneau în voci de soare care mai de care. -Alege unul, spuse mărul din palma mea. Doar unul. Fiecare are învățătura lui de aur să ți-o spună. Pe care oare? m-am întrebat în sinea mea și-atunci dintr-un pom-mamă se-auzi un măr, șoptind spre al ei pui: -Puiul meu scump, am să îți cânt duios cu voci de aur până când toate păsările-or înceta a-mi ciripi. Și-apoi un măr din pomul-tată spuse: -Fiul meu drag, am să te-nvăț să-ți înalți crengile spre zări de aur până când toate frunzele mi se vor veșteji. Un măr mai iubăreț îmi sărută lobul urechii și zise-ncet: -Iubitul meu, am să te-mbăt cu-al meu parfum de aur până când toate florile mi se vor ofili. Un măr-bunic, un măr-mătușă, un măr-frate un măr-prieten sau un pui de măr cu toții se-ntreceau în a grăi cuvintele de aur, însă Măr-Împărat visarea mi-o înțepeni: -E timpul de-a alege. -Dar nu pot. Toate îmi plac la fel de mult și toate... -Alege numai unul. -N-aș putea, îmi plac prea mult și nu știu cum s-o spun, însă în piept ceva mă strânge așa tare la gândul c-aș putea desprinde pe oricare din copac căci simt iubirea dintre ei până-n miez de semințe și în timpane mi s-ar sparge buzdugane dac-o fac. -Și totuși, o alegere se cade, a zis bătrânul măr și-am întrebat: -Dar dacă te-aș alege chiar pe tine? -Păi nu pricepi că am căzut deja? -Ei bine, dacă totuși te-aș alege, tu ce învățături de aur ai avea? Zise zâmbind: -Eu nu pot să te mai învăț decât cum să trăiești astfel încât atunci când și tu vei cădea să-ți fie căderea de aur. Eu am stat pe gânduri. A căzut. Încă vorbea. -Atunci am să aleg... dar n-am putut continua căci puiul-măr m-a apucat cu ale lui crenguțe și prinse a mă scutura așa voinicește, că am strigat: -Cine ești tu?! -Sunt Prâslea, tati... uite, merele de aur și îmi întinse tava cu merele de plastic mi-am scuturat plasa de gând și l-am privit uimit, avea o musculiță-n ochiul ce îi strălucea ca o căpiță în flăcări râzând
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate