când te-am revăzut, după ani de distanță
lumea dispăruse din împrejurul nostru
oamenii erau acolo dar nu le mai simțeam mucegaiul
nici ochii din lăuntru nu le mai vedeau plăgile
te vedeam doar pe tine, aureolată
dădeai fărâme de duh la păsări și pasărea se făcea înger

n-am nimic de zis în apărarea mărului,
ne săpase în carne caverne de amor
toamna asta o să-mi culeg frunză,
roșie ca draperiile unui bordel
revăzându-te,
în trezirea soarelui turnai în cești cafea
atât de simplu că-mi venea să te înjur

revăzându-te toate lucrurile au intrat la locul lor
ieșiseră din matcă obiectele sinelui
mi-ai așezat inima la loc
și mi-ai măturat de tutun plămânii
doar în stomac mi-ai înviat fluturi putrefacți
din aripile lor îmi făcusem pat de moarte al minții

dumnezee, îmi dai toate ale tale, alint de petale de femeie