din ochi îți cad petale de femeie
udând lenos a chipului tău floare
în văz de tine lacrima mă doare
vecia-mi pare-acolo că se-ncleie.

la dumnezeu în palmă-ascunzătoare
ți-ai făurit pe calea cea lactee
din stele mii ți-ai zămislit condeie,
înțelepciuni spre vremuri viitoare.

șoptești puțin, a slova cea nescrisă
și îmi declari tăcere cu un gest,
spre nalt ești rugăciunea netrimisă.

în rai, bătrâna urbe, e acest
pe nenăscute vis, ferit de clisă
în nemurirea ce cu duh atest...