armuri de duh mătăsos sună-n deșert
și dar de semințe-mprăștie-n vânt
aroma iubirii vergure din cuvânt
în rune de nisip se pierde discret

cărările verzi s-au scurs de mult în pământ
nicio tristețe pe cer niciun regret
din norii care râd nu mai aștept
să plouă cu glorii fertile curând

în liniștea-nvinsă de seară pe văi
o rază de stea pașnică pâlpâie
cum boabele-n călduri se zbat în păstăi

cum în fructul oprit țiuie fluiere
efebi lascivi intră-n palestre călări
pe când zidul zilei în noapte se năruie