Îți port sub geacă sărutările într-un plic
Și deși o inimă bătrână freamătă labilă,
Pe pieptul neîncorsetat de o cămașă șic
Percep a buzelor cu ruj violet ștampilă.

Din ascunzișul meu venii la fix cu greu
Când tu striveai cu tocuri cui picate file
Din tei, stufos album ce avuse ca trofeu
Umbritele întâlniri în calde nopți și zile.

Iubiți tomnatici duși de-amorului magie
Pe-o bancă scorojită ce aproape ne ținea
Șopteam cu magnetism în ochi o poezie
Și blonda lună cu surâsul rece ne veghea.

Luându-ți din păr agrafa, șuvoiul arămiu
Aluneca pe umeri goi ca-n cadre feudale;
Parfum suav de zână, în parcul cel pustiu
Se răspândi pe-o autumnală răvășită cale.

Cătând cu priviri triste spre grăbiții nori
Ai coborât din slavă tușul nopții albastre
Și adăugând paloarea unor bătrâne flori
M-ai îmboldit în suflet cu luciri de astre.

Iar cu o palmă rece ți-am alintat obrazul
Fin ca petala rozei apoi din zvelt mijloc
Te-ai înclinat docilă sa împărțim extazul
Ce mă făcu din paria iubit cu ochi de foc.

Ne-am contopit, suflare din gurile avide
Fiindcă febrile mâini concretul cercetau;
Subit fiind luată-n brațe, cu ezitări timide
Mi-ai căutat sub geacă secunde ce băteau.

Păreai doar visătoare cu afectele latente
Ce puteau fi mânate de un balcanic crez
Dar pământeni atinși de pasiuni ardente
Glisam cu calde șoapte în sărut francez.

Aflai însă despre obligații matrimoniale
În zori când lacrimi pe-al tău chip plăcut
Alunecau și ostenită cu mișcări domoale
M-ai părăsit ca pe un fante palid și tăcut.