Simbol de vară alintată
Strigând după o nouă viață
Tu ești ca marea-nvolburată
După nori negrii-n dimineață.
Tresar corăbii căutând caverne
Doar pescărușii se ivesc
Ia marea ne încântă cu catrene
Iar amintiri ne răscolesc.
Stropii zburdând pe marea albastră
Își caută timid culcuș
Azi mă cobor spre pasărea măiastră
Și fac cu ea cel de pe urmă duș.
Nu mai e ziua cea din urmă
Și nici el soarele nu mai apune
Azi mă despart de tot ce-i turmă
Și caut pacea ce din suflet vine.