Cântărețul e mut. Sunetele au rătăcit demult calea spre el.
Ca un atlet fără vigoare încearcă să verse în inimi trăire.
Dar inimile au zăbrele, au zăvor ṣi chei înghițite de vrăjitor.
Cântărețul întinde corzile vocale spre inimile melomanului furibund,
Dar melomanul aude doar sunetul ierbii, notele muzicale cântate de betoanele încinse.
"Am să cânt liniṣtea minții atunci, arii celebre ale sângelui meu, versurile limfei, cheia sol a sufletului pe portativul uitării".