infirmă din nori un duh îndoiala
rumorii surde a sevei din plante
și-a zilei ce plouă pe golul a toate
pe liniști din flori ce poartă povara

speranțelor ce se varsă în noapte
în urbea cu bătăi de zbor alandala
nu mai nimerește nimeni mandala
cu broaște țestoase-ntoarse pe spate

în mii de clipe-adunate-ntr-o doară
te-aud distinct cum surâzi ești aproape
refac pentru tine-o vară de gală

din mii de atomi risipiți prin agape
bat vânturi vii prin miraje de-o seară
și bărci cu regrete mână pe ape