e stins în rațiunea sedentară
tot focul unui gând spre zări eterne
și lesne-acolo viciul se așterne,
pe la acei ce sens înmormântară.

ci tu cunoașteri îmi șoptești din perne,
da'n zbor de vise pașii mă iertară
așa c-aduci înțelepciune iară
s-aprindă lumânări în baliverne.

sunt vinovat de păsări, știu, femeie
de-aripa îngerului mă acuzi
aproape-ajuns, pe calea cea lactee.

dar muzica din stele o auzi
și te îmbracă-a duhului bractee
iar ochii inimii mereu ți-s uzi...