și iar vom avea pietre fluvii copaci
vom merge de-a lungul unui zid liberi
când toamnele vor da jos de pe umeri
păcatele viei spânzurate-n araci

gustul vetust de sevă urcă în lujeri
pe câmp zâne zălude dansează în draci
rod orele de pe cadrane gândaci
de nu mai știm când e luni când e vineri

himerele bat din copite țintit
devoră umbrele amurgul din port
femei pe cărămizi fierbinți consimt

că florile-n sine au drept de avort
în același cuvânt Dumnezeu a zidit
și mugurii puberi și fructul necopt