agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-09-18 | | despre felul în care te primesc cu firul destinului să-mi coși gura în jurul unui adevăr de care dinții mei de sticlă se tem n-am să vorbesc știu cât de casabilă e vorbirea fără de vrere chiar ochiul și urechea abisului te poate vinde înmulțindu-ți/ne talanții din pungă limba mea sfidătoare a cojit toate merele ispitelor semințele s-au îngropat în ploi zadarnic aștepți sub pom să-mi capturezi pustiurile solzoase iubite nu striga ecoului am trecut dincolo de mine să pot coborî în ocna venelor tale la târnăcop mi-am săpat galerii de iubire am dinamitat pe linia roșie a pulsului gata să fac implozie în fiecare atingere pe tipsie chipurile se mușcau sălbatic unul pe altul numai trupul meu de salomee își cerea lasciv tributul pentru imunizare am gustat otrăvurile până mi-a înverzit carnea și unghiile au împădurit mutelor dureri lut îndumnezeit decojesc smerită valvele spațiului să te-aduc în tine verși în izvoare șerpii de flăcări ai vrerilor în fiecare bob de muștar rumenesc pe cărbunii cordului credința tu îneci mări la intersecția arterelor unde-s eu când te-ascult doar pe tine ticăind sub piele și limpezindu-te de munți în mine ca o ambrozie ochii din palmă cerșesc o tăcere a lucrurilor a întâmplării de-a fi să te îmbrace până la capătul timpului în numele tatălui și-a supunerii din oase crucificările sunt tainul zilnic care-ți certifică eul numele fiului să-ți fie tendonul de infinit zdrobitor de ruine duhul tău urzește culoarea în care totul adoarme ca o liniște nudă trezirea e albă și se-ncarcă senină cu focuri de gheață altarul se poate spulbera gestul de-a vrea își ajunge rotund să dispară dintr-un măcel de ceruri din adâncuri țâșnește zidirea cea nouă cioburi de vocale și-au legat secunda lăuză de noi unul învoaltă și pură rostirea își face acordajul în zborul unui vultur
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate