Am ieșit din tipar scris pe foi volante
pe care le purta vântul pe străzi,
nimeni nu le ridica să vadă scrisul
până într-o zi când s-a îndurat un bătrân
care nu vedea să citească,
a căutat prin mulțime un tânăr
care i-a citit totul și bătrânul a înțeles,
tânărul nu a înțeles nimic
și l-a lăsat pe om să se bucure.

În singurătatea lui nemiloasă
când totul s-a spart în ochii lui
a văzut mai departe decât vederea,
și-a mângâiat sufletul pe corzile viorii,
a lăsat cuvintele să-i vorbească
și a plecat acasă mulțumit
fără să se mai întâlnească
cu prietenul său de-o viață,
avea în buzunar foaia volantă.