Ce frumos si trist, deodata,
Ca si-n inima si-n gand,
Cum, senin, ea ne-arata
Totu-i schimbator! razand...

Cum se face ca se poate
Ca din verdele cel viu,
Sa transforme-n lume toate,
Si sa-l schimbe-n auriu?

Cum de ziua nesfarsita
Ce parea ca nu se duce,
E o alta, mult mai mica,
Iute-n seara da s-apuce?

Cum de dintr-o data este
Vremea sa aduni tot rodul?
Cum prinde cucul de veste,
Si incepe in zbor exodul?

Cum de arsita fierbinte
Deja e-amintire-acum?
Cum racoarea iar se simte
Cu al ei strasnic parfum?

Cum deodata calmul lin
E-ntrerupt fara tagada,
De vanturi ce iute vin
Si tot fug, nu vor sa sada?

Cum de inima se zbate,
Cum de mintea-i o naluca,
Cand prin ramuri iar uscate,
Ea vrea doar sa te seduca?

Cat de limpede e-acum,
Iscusita, draga doamna,
Te privesc ca un nebun!
Totu-i schimbator, e toamna!