venirea ta e-aproape-o tragedie
murind de dragul tău o clipă-n sferă
pe chipul tău cel de icoană-i eră
pe când pe drumuri timpuri reci adie.

ești fructa care visul mi-o oferă
și a eternității rapsodie,
ești din cenușă pasărea ce-nvie
lumina, sus, la tine se referă.

spinări de liniști ochii tăi îi cară
acolo lacrima e dor sfințit
departe de a zarvelor ocară.

și nu mă las de-averi lumești mințit
ci urc veciei graiul tău pe scară
să-ți fie ban de luntre-n asfințit.