Ca doi copaci dac-am fi fost
Despăduriți și fără rost
N-am fi –nfrunzit,rod nu aveam
Fără iubirea prinsă-n ram

De-am fi fost râuri fără mal
N-am fi purtat nimic pe val
Nu coboram lin catre mare
Fără iubire, fiecare

Rotunde ceasuri de-am fi fost
Am fi rămas fără-adăpost
Neîntâmplați , fără popas
Fără secunde, fără glas

Tot doi copaci si azi suntem
Si-n amintiri de vrem-nu vrem
Ne îmbătăm privind în jos
Către iubiții care-am fost

Cu ramurile fără flori
Mă mai cuprinzi de subțiori
Îmi mângâi trupul meu în vânt
Plecandu-te pân’ la pământ


Căci nu iubirea-i un păcat
Și dacă ea s-a întâmplat
S-o lași la usă este greu
Să pleci la drum, golit mereu


Știm unul altuia de mult
Ne-am fost și casă și tumult
Și-n carnea timpului ne-am dat
Întreaga viață pe-un păcat.