După confuntări stradale
Cu sudalme, osanale,
Toată lumea s-a bucurat
Aflând că dragul șef de Stat
O să vină în Parlament
Și-o să propună, evident,
O soluție prin care
S-aducă pacificare
Între taberele rivale.
Dar vai, din cele ce-a vorbit
Și mai rău ne-a dezamăgit:
Domnia sa, în Parlament
A vorbit ca un repetent
Care nimic n-a învățat
Din funcția-i de șef de Stat
Care-i acordă, ca rol major
Funcția de mediator
Între taberele care
Ajung la o-ncăierare.
Dar dumnealui, ce a făcut?
A zis, cu zâmbet prefăcut,
Că de tot ce s-a întâmplat
Doar PSD-u-i vinovat
Și este datoria sa
Să găsească soluția
Care s-aducă liniștea
În stradă. Nu e treaba sa.
Chiar așa nonstimabile?
De ce indezirabile?
Tu nici usturoi n-ai mâncat
Și nici gura nu-ți miroase.
Deci, tu ești nevinovat,
Stai și tragi la anghioase.
Dar n-ai coborât tu în stradă
Ca să inciți acea grămadă
De oameni, mulți nevinovați,
Dar care-au fost manipulați?
De ce-ai făcut așa ceva?
Care ți-a fost intenția?
În geaca ta cea roșie,
Pune-o seceră și-un ciocan
Și ești exact o sosie
A celui mai temut tiran.
Căci asta ești, cu-adevărat
Așa că ne-am cam săturat
De toate câte-am îndurat.
Tot timpul aduci doar acuze,
Deși-ar trebui să-ți ceri scuze.
De ce „strada“ este bună
Când e contra guvernului
Și tot ea este nebună
De-i contra președintelui?
Cum se face că i-ai uitat
Pe toți cei care au scandat
Cu pancarde unde scria
IOHANNIS, DÃ-ÞI DEMISIA?
De ce pe ei i-ai neglijat?
Ei sunt doar paria în Stat?
Pentru ce nu i-ai ascultat?
Dă-ți demisia, și gata.
Doar asta să-ți fie plata.
Și-o să-ți mai spun încă ceva,
Că poate te va ajuta:
Nu-i bine să te străduiești
Să arăți cât de jalnic ești.

Violența încurajată,
De toată lumea-i condamnată.