Ogarii Tăi, o Doamne, -mi dau de urmă,
I-aud chefnind ne-nduplecat prin zări.
Zadarnic fug în mine și-n uitări
Adânc m-ascund de apriga lor turmă.

Bătaia lor cumplită nu se curmă,
Îngenunchează - ciuta-n tremurări -
Tu, inimă-ncolțită de-ntrebări
La ape vii când colții buni te scurmă.

Pe apele curate îți apleacă
Și setea pătimașe și fiorul
Iubirii care-n veci de veci nu seacă.

Ogarii Tăi, o Doamne, mi-au rupt lutul -
Acuma poți, Părinte, să-mi fii scutul
Și, pradă, îmi prind singur Vânătorul.