țineai destine de iubiri în mână
iar luna raze avânta în tină
de pasărea de plumb e toamna plină
ce cântec ruginiu în noi îngână.

zidește-ți șezământ pe-a mea retină
că noaptea e și ea de-acum bătrână
ucisă-i jalea zărilor, păgână
în calea ta mici doruri se alină.

e jertfa rațiunii la tot pasul
tenebre încă sfera o dețin
cu fruct oprit stropit îmi pare ceasul.

alene demoni de șoptire vin
în sărutări să ni se verse glasul
și lumea ta de vise să devin.