că pescărușii sunt la fel cum i-ai lăsat la plecare
plopii au pierdut din coajă
iar Dunărea va îngheța la fel
ca în iarna în care-ți aduceam frigul uitării în oase
exisă un rulaj de imagini
sunt un regizor infantil
mă bucur când mi te apropii
refac filmul din întâmplare în întâmplare
nu știu cum se face
pierd din memoria peliculei
apoi tai, tai, tai
un fel de carne vie rămâne pe strada
unde ploile au uitat să mai vină
și-i forfotă multă
printre vulturi
o pereche de ochi se închide
sunt prea sărac să mai continuu
în buzunarul hainei păstrez inelul
și-mi vine de câteva ori pe zi să-ți spun
ia-l înapoi