mi-e punctul din inimă cât cerul de larg
cât stropii de sânge pe fruntea lui Isus
cât viața și moartea de jos și de sus
cât oștile mării catarg lângă catarg

se arcuiesc zodii de apă-n havuz
în țăndări se sparg orele albe pe prag
avântul moleșit urcă în steag
și picură glorie calpă-n auz

pe câmp vântul răsfoiește nedumeriri
o taină necoaptă se-ascunde discret
în tufele cochete de trandafiri

ce-și exhibează nurii-n chip indecent
versete interzise curg din psaltiri
cu îngeri ce strâng muritoare la piept