Dă-mi timpul înapoi
petală cu petală
nu-mi cerne ochii goi
de veșnică vestală.

La braț să te aduc
pe puntea din nuiele
să ne-așezăm sub nuc
când norii țes perdele.

Să legănăm iubiri
pe florile din glastră
să răsfoim trăiri
de pasăre măiastră.

Să risipim în pumni
cătrănite oceane
din fire de salcâmi
să împletim mărgeane.

Să-mi legi ca altădat
cireșe la urechi
de tăblia de pat
să prindem pozne vechi.

Să mă presari apoi
în valsul nupțial
pe așternuturi moi
tu să îmi fii vestal .

Eu să îți fiu oboi
între pământ și cer ,
dă-mi vraja înapoi,
atâta doar îți cer.