Am o recoltă bogată de vise dintr-o noapte lăuntrică
s-a isprăvit vremea de cules de eres
cu capul pe umeri -un simplu exponat-
merg în cârje de aripi, amputarea zborului e
un castel zidit pe apă, voi zbura curând spre țara unde
nimeni nu mănâncă semințe, toți au tată pe înger
mumele lor sunt din seminții de curve și bărbați ușori
cadența păcatelor lor mi se urcă-n spinarea inorogului negru

Ciudat cum cade somnul în rațiuni la vreme de soare
sub zodia pustiirii gândului drept,
miroase-n ospicii a medicamente pentru castrare psihică
violatorii de norme sunt puși în perfuzii cu noapte
nu-i nimeni nebun pe lumea asta
va decreta întâiul dintre alienați

Am buzunarele pline cu mărunțiș al cuvântului,
în fiecare zi mă sinucid
folosesc o asfixie de vorbe
apoi întind pe sârma de rufe a slovei mărunțișul
să plătesc Nimănui curgerea-mi veacului
revin la viața mea de rahat copt
numai bun de așezat la masa tratativelor de pace
dintre gură și stomac

Pe tine te țin într-o lesă a amintirilor
nu poți alerga în calea viitorului împreună, lesa e durabilă
beau apa singurătății
e bine,
nimeni nu-mi strică șezutul pe bordura drumului care
duce spre Dumnezeu, îi fac din mână a salutare
și tu te-ai trezit, boierule
că la zece-i alarmă...