agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-10-04 | |
azi am mers prin zăpezi
cu cearcăne și mănuși din lână la poalele dealului se strângea cerul parcă se oprea pulsul marionete adunau ape de la izvoare înghețate se dădea la o parte timpul să mirosim iarna să ne-o apropriem să o izbăvim în felul nostru congelat impersonal aveai fața împietrită existai să poți spune cândva când totul se va fi topit că da într-adevăr îți trăiseși zăpezile am coborât până la serpentine până la dezgolirea aceea cu gust de sânge (un câine își dibuia umbra făcută sloi) am trecut dincolo pescăruși își prindeau aripile-n gheață le auzeam țipetele în sistole: ce frică le era păsărilor! ce frică!! și cum pământul se mai crăpa sub tălpi! am mers până la îngustarea potecilor cineva ardea o grămadă de cărbuni încinși poate niște gânduri ponosite (odinioară un fel de strămoși învățau să supraviețuiască. nici prin cap nu le trecea cât de rudimentari cât de puțin igienici cât de inestetici erau!) a mirosit a fum și a tămâie în târziu se făcea jumătate-lumină arțari își puneau clopoței în vânt până la turlele mânăstirii până la pașii rămași acolo în preajma angoaselor îngerului geruit
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate