Ce zice-adâncul nopții mele
când mă strecor tăcut în vis?

(Pari că-ți pierzi umbra în amurgul roșu,
în flori și-n ceață.
Din ochii-ți cenuși
apar îngeri cu aripi murdare.
Dau indicații.
Le asculți,
dar nu-ți speli ochii de umbra Evei.
Îți picură roua pe față
precum veninul.)

Că-n dimineți
ești o lumină
ce a stins-o vântul.