Prin vene îmi curge o Dunăre albastră
potcoave de cai suri mă biciuie-n spate
între un tremur și un vis
născând
un fel de enclavă.

Străini ce nu știu a scrie
cu propria slovă
bat în porțile minții unui popor
flămând și naiv
ce pruncii-și hrănește cu gesturi obscene
răvășind pletele ninse.

Cândva purtam eșarfe purpurii
și frați eram în inocență
azi numărăm sicrie
și lacrimi pe altare amare.

Sărac popor ce zaci
pe un tărâm gemând de nestemate
străbunii tăi se-ntreabă

din vis te vei trezi vreodată?

Oare din ce-s făcute visele?
15-10-2013