într-o zi ploioasă de octombrie se odihnește timpul
deseori plecat prea repede
înainte de sosirea unei caravane cu dorințe
alergându-mă în viitor

în lumescul dat voi aniversa numărătoarea inversă
scurt popas pe mâna unei seri libere
din caligrafia de veghe
a destinației definitive – uneori

pe cămașa viețuirii prin vreme și cerneluri
cuvântul peniței mele din tocul setos
mi-a propus să rămân în arcul din caroul existenței
o săgeată – cu rost.