există strigăt pe care nu-l auzim
strigătul pe care-l scot morții din moarte
îl simțim în steaua cea mai de-aprope
în vântul și flacăra din Elohim

în liniștea de dinainte poate
în întrebări fără răspunsuri trăim
acolo unde nu-i nici loc verde nici timp
unde vorbim despre frumos cu Socrate

când pasărea algelor urcă la cer
ne fac semne din curcubeu cei plecați
pe pași scriși de insecte ne trimit mesager

cu vești de-nviere în muguri crăpați
bântuie prin oraș un duh adulter
ce rupe lanțul de iubire-ntre frați