agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-10-10 | |
e târziu. noaptea cade ca un meteorit în fața geamului meu.
respirația glisează ca pentru o fotografie caldă venită din inima africii. dorm cu lucas pentru prima oara în pat. lucas, auzi greierii? eu aud doar noaptea cum se culcușește la pieptul meu. e de fapt dragostea pentru lucas. nu, aud doar zgomotul mașinilor. e adevărat că pe stradă trec necontenit balastierele care lucrează la drumuri. undeva au murit mulți, mulți oameni la construcția drumurilor. se aud și sunetele ambulanțelor. mâine e prima ta zi la școală, lucas, îi spun știu, zice lucas. lucas o să mai doarmă doar o singură zi cu mine. de mâine începe școala. e băiat mare și o să stea în patul lui separat. el întotdeauna a fost separat. dar, acolo, pe străzile lipite de câmpurile cu ierburi se aud și greierii. cri / cri, semn că e toamnă blândă și caldă. să vii să mă vizitezi, andreas ! spune lucas așa îmi spune el, andreas. ca să rimeze cu lucas. am să vin, lucas. dar nu uita, tu trebuie să fii un băiețel foarte cuminte. da, e o noapte caldă. nu știu de ce am spus asta, ca și cum până acum lucas ar fi fost rău și obraznic. nu, n-a fost și el știe asta. totuși, îmi răspunde. da, am să fiu cât pot de cuminte. plămânii lui lucas se ridică. parcă ninge în ei. ninge a brad și a copilărie. i-am pregatit lui lucas un rucsac. i-am pregătit lui lucas mâncarea lui preferată. i-am pus tabloul micuț cu crizanteme pe care îl adoră. i-am pus pungile cu seringi de unică folosință. dar el tot nu poate să doarmă. te temi, lucas, îl intreb și un gând îmi trece prin minte: cerul ăsta roșiatic e atât de imens. cerul ăsta care poate deveni extrem de întunecat. da, mă tem. cum pot să alung frica? lucas, sigur nu auzi greierii? ba da, acum îi aud. un moment în care balastierele s-au oprit. deși, sigur n-au terminat de reparat drumul. lucas știe că este bolnav. știe de ce i-am pus pansamentele, de ce i-am pus cutiile cu medicamente, știe de ce i-am pus pungile cu seringi . știe de ce i-am pus inhalatorul de oxigen. doar eu nu știu pentru ce i-am pus toate astea. îl ating o clipă cu brațul pe piept. respirația lui e calmă. dar eu știu că în plămânii lui ninge. dar nu ninge cu zăpadă. ninge cu sânge, ninge cu praf, ninge cu moarte. mâine o să învăț despre cum s-a format soarele, zice lucas. și despre greieri și despre cum se fac cu adevărat drumurile. o ultimă izbucnire parcă a micuțului lucas. el, care se visa pilot de avion. da, o sa devii pilot de avion, o să străbați cerul ăsta negru în lung și-n lat. acum îl auzi ? ce? întreabă încet lucas. zgomotul motorului cand tu apeși pe accelerație. nu, lucas nu îl auzea. lucas dormea. de fapt adormise mai înainte și vorbise prin somn. lucas știa că altcineva o să conducă avionul / altcineva o să străbată cerul în lung și lat. pe drum, liniște. în cameră, liniște. doar respirația mea se mai auzea. și un sunet ascuțit. ambulanțele care dintr-odată parcurgeau drumul neterminat străbătand noroiul ca pe un cer plin de stele. și cu toate astea nimeni n-o să mă împiedice să-i pregătesc lui lucas: pungile cu seringi pungile cu medicamente toate obiectele lui preferate. să se joace cu ele / în vis. pentru că și mâine este o zi. poate în noaptea aceasta mi s-a părut că a căzut un meteorit în fața geamului meu. și mi se pare că două respirații încă se mai aud, mai glisează ca pentru o fotografie caldă, venită din inima africii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate