Cerul a îmbătrânit
Sub imperiul toamnei
Fluturii nopți dau ultimele
ocoale
Marea din suflet este tot mai
liniștitā
Càt aș vrea să am in loc
de brațe doua crengi uscate
Că sa te înțeleg
ruginie toamnă
Nu mai vrem atîta iertare
Vrem sà ne pedepsești
Cu un măr și cu o pară
Cu o dulce cădere de frunze
Cu un vin sec ori cu must
Cu a șaptea zi într-o
dupamiază...
Dar astăzi am găsit loc
de pace
Te las să înorezi cerul...
Te las să mă ploi
cu ploaia ta 'superbă'
Să faci oțet să faci luni
Azi mă doare numai
universul...
Și măștile lui.
Pace?
Atit
Pace...
Pace