în dimineața năucitoare
plină de soare,
după marele potop,
îngropat până la umeri
în mâl, îmi privesc
tricoul dungat albalbastru
agățat de ramura unui cireș,
soră cu ramura
pe care un porumbel
o va lua și o va duce
departe, unui om nou
ce va afla atunci
că pământul e bun
de umblat.