- Visez la clipa-n care peste pragul
Acestei lumi voi trece, n-am regrete,
Peste sicriul alb va plânge fagul
Și toamnele vor fi mai violete.

Pe-un colț de cer se va ivi o umbră
Și-un clopot o să urle-n depărtare,
Iar mâna mea inertă c-o penumbră
Va iscăli zăpezile polare.

Îmi vor rămâne urmele pe pagini,
Poemele vor defila tăcute,
Ca un convoi alb-negru cu imagini...
Iubire, dă-mi ceva să mă ajute!

- Visez că-n altă viață ne vom strânge
În brațe ca și-acum, fără măsură,
Că dragostea curată urlă-n sânge
Și nu-i poți pune lacăte la gură.

Tu vei renaște ca o poezie,
În strai albastru și-o să-mi fii mireasă,
Din slova ta voi ști la cununie
Să te recit și să te-aduc acasă.

În moarte trec figuri neînsemnate
Ce n-au lăsat prin viață nicio urmă,
Dar tu pe cer ai versuri îmbrăcate
Cu flori de colț ce moartea nu le curmă.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș