e flacără în verde-al altor vremuri
și fierbe plumb, topindu-se-n găoace
că nu mai știi de hram de-un timp încoace
doar stai, în vântul sorții tale tremuri.

în piept ușor mirarea ta se coace
și clipa desfăcută-și lasă zemuri
secunde-n ape se rotesc în ghemuri
un danț în poala curgerii să joace.

venind din hău, te-aud în perilimfă,
zburarea ta e parcă mai felidă
iar brâul tău e iarăși crisalidă,
zeiță, a luminii mele nimfă...

pictând gândiri în piele de licorn
în mine-aripa ta o s-o răstorn.