Cuvântul pe care-l rostesc
ardere a vieții poartă-n sine,

de poemul ce se naște
din trup își rupe cuprinsul
și zobovește într-o carte.

Nuci și miere amestecă firea,
pe sânii tăi se-nghesuie fluturii
de mă vindec de rănile sufletului
care așteaptă
ferestre de vise cu ochii deschiși

pe când somnul nu poate fi
decât odihna simțurilor
pe un pat de iubire.